a horcăi (third-person singular present horcăie, past participle horcăit) 4th conj.
infinitive | a horcăi | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | horcăind | ||||||
past participle | horcăit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | horcăi | horcăi | horcăie | horcăim | horcăiți | horcăie | |
imperfect | horcăiam | horcăiai | horcăia | horcăiam | horcăiați | horcăiau | |
simple perfect | horcăii | horcăiși | horcăi | horcăirăm | horcăirăți | horcăiră | |
pluperfect | horcăisem | horcăiseși | horcăise | horcăiserăm | horcăiserăți | horcăiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să horcăi | să horcăi | să horcăie | să horcăim | să horcăiți | să horcăie | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | horcăie | horcăiți | |||||
negative | nu horcăi | nu horcăiți |