a horcăni (third-person singular present horcăne, past participle horcănit) 4th conjugation
infinitive | a horcăni | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | horcănind | ||||||
past participle | horcănit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | horcăn | horcăni | horcăne | horcănim | horcăniți | horcăn | |
imperfect | horcăneam | horcăneai | horcănea | horcăneam | horcăneați | horcăneau | |
simple perfect | horcănii | horcăniși | horcăni | horcănirăm | horcănirăți | horcăniră | |
pluperfect | horcănisem | horcăniseși | horcănise | horcăniserăm | horcăniserăți | horcăniseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să horcăn | să horcăni | să horcănă | să horcănim | să horcăniți | să horcănă | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | horcăne | horcăniți | |||||
negative | nu horcăni | nu horcăniți |