From hotar (“limit, border”) + -î, from Hungarian határ (“limit, border”).
a hotărî (third-person singular present hotărăște, past participle hotărât) 4th conj.
infinitive | a hotărî | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | hotărând | ||||||
past participle | hotărât | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | hotărăsc | hotărăști | hotărăște | hotărâm | hotărâți | hotărăsc | |
imperfect | hotăram | hotărai | hotăra | hotăram | hotărați | hotărau | |
simple perfect | hotărâi | hotărâși | hotărî | hotărârăm | hotărârăți | hotărâră | |
pluperfect | hotărâsem | hotărâseși | hotărâse | hotărâserăm | hotărâserăți | hotărâseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să hotărăsc | să hotărăști | să hotărască | să hotărâm | să hotărâți | să hotărască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | hotărăște | hotărâți | |||||
negative | nu hotărî | nu hotărâți |