a hrăpi (third-person singular present hrăpește, past participle hrăpit) 4th conj.
infinitive | a hrăpi | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | hrăpind | ||||||
past participle | hrăpit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | hrăpesc | hrăpești | hrăpește | hrăpim | hrăpiți | hrăpesc | |
imperfect | hrăpeam | hrăpeai | hrăpea | hrăpeam | hrăpeați | hrăpeau | |
simple perfect | hrăpii | hrăpiși | hrăpi | hrăpirăm | hrăpirăți | hrăpiră | |
pluperfect | hrăpisem | hrăpiseși | hrăpise | hrăpiserăm | hrăpiserăți | hrăpiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să hrăpesc | să hrăpești | să hrăpească | să hrăpim | să hrăpiți | să hrăpească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | hrăpește | hrăpiți | |||||
negative | nu hrăpi | nu hrăpiți |