From huzur.
a huzuri (third-person singular present huzurește, past participle huzurit) 4th conj.
infinitive | a huzuri | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | huzurind | ||||||
past participle | huzurit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | huzuresc | huzurești | huzurește | huzurim | huzuriți | huzuresc | |
imperfect | huzuream | huzureai | huzurea | huzuream | huzureați | huzureau | |
simple perfect | huzurii | huzuriși | huzuri | huzurirăm | huzurirăți | huzuriră | |
pluperfect | huzurisem | huzuriseși | huzurise | huzuriserăm | huzuriserăți | huzuriseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să huzuresc | să huzurești | să huzurească | să huzurim | să huzuriți | să huzurească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | huzurește | huzuriți | |||||
negative | nu huzuri | nu huzuriți |