a hârțui (third-person singular present hârțuiește, past participle hârțuit) 4th conjugation
infinitive | a hârțui | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | hârțuind | ||||||
past participle | hârțuit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | hârțuiesc | hârțuiești | hârțuiește | hârțuim | hârțuiți | hârțuiesc | |
imperfect | hârțuiam | hârțuiai | hârțuia | hârțuiam | hârțuiați | hârțuiau | |
simple perfect | hârțuii | hârțuiși | hârțui | hârțuirăm | hârțuirăți | hârțuiră | |
pluperfect | hârțuisem | hârțuiseși | hârțuise | hârțuiserăm | hârțuiserăți | hârțuiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să hârțuiesc | să hârțuiești | să hârțuiască | să hârțuim | să hârțuiți | să hârțuiască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | hârțuiește | hârțuiți | |||||
negative | nu hârțui | nu hârțuiți |