a hăpăi (third-person singular present hăpăiește, past participle hăpăit) 4th conj.
infinitive | a hăpăi | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | hăpăind | ||||||
past participle | hăpăit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | hăpăiesc | hăpăiești | hăpăiește | hăpăim | hăpăiți | hăpăiesc | |
imperfect | hăpăiam | hăpăiai | hăpăia | hăpăiam | hăpăiați | hăpăiau | |
simple perfect | hăpăii | hăpăiși | hăpăi | hăpăirăm | hăpăirăți | hăpăiră | |
pluperfect | hăpăisem | hăpăiseși | hăpăise | hăpăiserăm | hăpăiserăți | hăpăiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să hăpăiesc | să hăpăiești | să hăpăiască | să hăpăim | să hăpăiți | să hăpăiască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | hăpăiește | hăpăiți | |||||
negative | nu hăpăi | nu hăpăiți |