From harnic.
a hărnici (third-person singular present hărnicește, past participle hărnicit) 4th conj.
infinitive | a hărnici | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | hărnicind | ||||||
past participle | hărnicit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | hărnicesc | hărnicești | hărnicește | hărnicim | hărniciți | hărnicesc | |
imperfect | hărniceam | hărniceai | hărnicea | hărniceam | hărniceați | hărniceau | |
simple perfect | hărnicii | hărniciși | hărnici | hărnicirăm | hărnicirăți | hărniciră | |
pluperfect | hărnicisem | hărniciseși | hărnicise | hărniciserăm | hărniciserăți | hărniciseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să hărnicesc | să hărnicești | să hărnicească | să hărnicim | să hărniciți | să hărnicească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | hărnicește | hărniciți | |||||
negative | nu hărnici | nu hărniciți |