a hărăci (third-person singular present hărăcește, past participle hărăcit) 4th conj.
infinitive | a hărăci | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | hărăcind | ||||||
past participle | hărăcit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | hărăcesc | hărăcești | hărăcește | hărăcim | hărăciți | hărăcesc | |
imperfect | hărăceam | hărăceai | hărăcea | hărăceam | hărăceați | hărăceau | |
simple perfect | hărăcii | hărăciși | hărăci | hărăcirăm | hărăcirăți | hărăciră | |
pluperfect | hărăcisem | hărăciseși | hărăcise | hărăciserăm | hărăciserăți | hărăciseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să hărăcesc | să hărăcești | să hărăcească | să hărăcim | să hărăciți | să hărăcească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | hărăcește | hărăciți | |||||
negative | nu hărăci | nu hărăciți |