a hărăgi (third-person singular present hărăgește, past participle hărăgit) 4th conj.
infinitive | a hărăgi | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | hărăgind | ||||||
past participle | hărăgit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | hărăgesc | hărăgești | hărăgește | hărăgim | hărăgiți | hărăgesc | |
imperfect | hărăgeam | hărăgeai | hărăgea | hărăgeam | hărăgeați | hărăgeau | |
simple perfect | hărăgii | hărăgiși | hărăgi | hărăgirăm | hărăgirăți | hărăgiră | |
pluperfect | hărăgisem | hărăgiseși | hărăgise | hărăgiserăm | hărăgiserăți | hărăgiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să hărăgesc | să hărăgești | să hărăgească | să hărăgim | să hărăgiți | să hărăgească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | hărăgește | hărăgiți | |||||
negative | nu hărăgi | nu hărăgiți |