Inherited from Latin hībernāre. Doublet of hiberna, a borrowing.
a ierna (third-person singular present iernează, past participle iernat) 1st conjugation
infinitive | a ierna | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | iernând | ||||||
past participle | iernat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | iernez | iernezi | iernează | iernăm | iernați | iernează | |
imperfect | iernam | iernai | ierna | iernam | iernați | iernau | |
simple perfect | iernai | iernași | iernă | iernarăm | iernarăți | iernară | |
pluperfect | iernasem | iernaseși | iernase | iernaserăm | iernaserăți | iernaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să iernez | să iernezi | să ierneze | să iernăm | să iernați | să ierneze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | iernează | iernați | |||||
negative | nu ierna | nu iernați |