Inherited from Latin lībertāre (“liberate, exempt”), ultimately from lībertās (“liberty, freedom”). Compare Aromanian ljert, ljertu.
a ierta (third-person singular present iartă, past participle iertat) 1st conjugation
infinitive | a ierta | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | iertând | ||||||
past participle | iertat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | iert | ierți | iartă | iertăm | iertați | iartă | |
imperfect | iertam | iertai | ierta | iertam | iertați | iertau | |
simple perfect | iertai | iertași | iertă | iertarăm | iertarăți | iertară | |
pluperfect | iertasem | iertaseși | iertase | iertaserăm | iertaserăți | iertaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să iert | să ierți | să ierte | să iertăm | să iertați | să ierte | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | iartă | iertați | |||||
negative | nu ierta | nu iertați |
From Latin hērēs, hērēdem (“heir, heiress”).
ierta f (plural iertas)