Borrowed from French illusionner.
a iluziona (third-person singular present iluzionează, past participle iluzionat) 1st conj.
infinitive | a iluziona | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | iluzionând | ||||||
past participle | iluzionat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | iluzionez | iluzionezi | iluzionează | iluzionăm | iluzionați | iluzionează | |
imperfect | iluzionam | iluzionai | iluziona | iluzionam | iluzionați | iluzionau | |
simple perfect | iluzionai | iluzionași | iluzionă | iluzionarăm | iluzionarăți | iluzionară | |
pluperfect | iluzionasem | iluzionaseși | iluzionase | iluzionaserăm | iluzionaserăți | iluzionaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să iluzionez | să iluzionezi | să iluzioneze | să iluzionăm | să iluzionați | să iluzioneze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | iluzionează | iluzionați | |||||
negative | nu iluziona | nu iluzionați |