imigra
Borrowed from French immigrer, from Latin immigrare.
a imigra (third-person singular present imigrează, past participle imigrat) 1st conjugation
infinitive | a imigra | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | imigrând | ||||||
past participle | imigrat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | imigrez | imigrezi | imigrează | imigrăm | imigrați | imigrează | |
imperfect | imigram | imigrai | imigra | imigram | imigrați | imigrau | |
simple perfect | imigrai | imigrași | imigră | imigrarăm | imigrarăți | imigrară | |
pluperfect | imigrasem | imigraseși | imigrase | imigraserăm | imigraserăți | imigraseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să imigrez | să imigrezi | să imigreze | să imigrăm | să imigrați | să imigreze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | imigrează | imigrați | |||||
negative | nu imigra | nu imigrați |