Borrowed from French empiéter.
a impieta (third-person singular present impietează, past participle impietat) 1st conj.
infinitive | a impieta | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | impietând | ||||||
past participle | impietat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | impietez | impietezi | impietează | impietăm | impietați | impietează | |
imperfect | impietam | impietai | impieta | impietam | impietați | impietau | |
simple perfect | impietai | impietași | impietă | impietarăm | impietarăți | impietară | |
pluperfect | impietasem | impietaseși | impietase | impietaserăm | impietaserăți | impietaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să impietez | să impietezi | să impieteze | să impietăm | să impietați | să impieteze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | impietează | impietați | |||||
negative | nu impieta | nu impietați |