implōrātor
Borrowed from French implorateur.
implorator m or n (feminine singular imploratoare, masculine plural imploratori, feminine and neuter plural imploratoare)
singular | plural | |||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
nominative- accusative |
indefinite | implorator | imploratoare | imploratori | imploratoare | |||
definite | imploratorul | imploratoarea | imploratorii | imploratoarele | ||||
genitive- dative |
indefinite | implorator | imploratoare | imploratori | imploratoare | |||
definite | imploratorului | imploratoarei | imploratorilor | imploratoarelor |