Borrowed from French impropre. Equivalent to in- + propriu.
impropriu m or n (feminine singular improprie, plural improprii)
singular | plural | |||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
nominative/ accusative |
indefinite | impropriu | improprie | improprii | improprii | |||
definite | impropriul | impropria | impropriii | impropriile | ||||
genitive/ dative |
indefinite | impropriu | improprii | improprii | improprii | |||
definite | impropriului | impropriei | impropriilor | impropriilor |