impune
impune m or f (masculine and feminine plural impunes)
impune (plural impuni)
impūnē (comparative impūnius, superlative impūnissimē)
impūne
Learned borrowing from Latin impūnis.
impune m or f (plural impunes)
Borrowed from Latin imponere, modeled after French imposer.
a impune (third-person singular present impune, past participle impus) 3rd conjugation
infinitive | a impune | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | impunând | ||||||
past participle | impus | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | impun | impui | impune | impunem | impuneți | impun | |
imperfect | impuneam | impuneai | impunea | impuneam | impuneați | impuneau | |
simple perfect | impusei | impuseși | impuse | impuserăm | impuserăți | impuseră | |
pluperfect | impusesem | impuseseși | impusese | impuseserăm | impuseserăți | impuseseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să impun | să impui | să impună | să impunem | să impuneți | să impună | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | impune | impuneți | |||||
negative | nu impune | nu impuneți |
impune m or f (masculine and feminine plural impunes)