From incipiō (“I begin”).
inceptīvus (feminine inceptīva, neuter inceptīvum); first/second-declension adjective
First/second-declension adjective.
Number | Singular | Plural | |||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
Case / Gender | Masculine | Feminine | Neuter | Masculine | Feminine | Neuter | |
Nominative | inceptīvus | inceptīva | inceptīvum | inceptīvī | inceptīvae | inceptīva | |
Genitive | inceptīvī | inceptīvae | inceptīvī | inceptīvōrum | inceptīvārum | inceptīvōrum | |
Dative | inceptīvō | inceptīvō | inceptīvīs | ||||
Accusative | inceptīvum | inceptīvam | inceptīvum | inceptīvōs | inceptīvās | inceptīva | |
Ablative | inceptīvō | inceptīvā | inceptīvō | inceptīvīs | |||
Vocative | inceptīve | inceptīva | inceptīvum | inceptīvī | inceptīvae | inceptīva |