incomoda
incomoda
incomoda
Borrowed from French incommoder, from Latin incommodare.
a incomoda (third-person singular present incomodează, past participle incomodat) 1st conjugation
infinitive | a incomoda | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | incomodând | ||||||
past participle | incomodat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | incomodez | incomodezi | incomodează | incomodăm | incomodați | incomodează | |
imperfect | incomodam | incomodai | incomoda | incomodam | incomodați | incomodau | |
simple perfect | incomodai | incomodași | incomodă | incomodarăm | incomodarăți | incomodară | |
pluperfect | incomodasem | incomodaseși | incomodase | incomodaserăm | incomodaserăți | incomodaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să incomodez | să incomodezi | să incomodeze | să incomodăm | să incomodați | să incomodeze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | incomodează | incomodați | |||||
negative | nu incomoda | nu incomodați |
incomoda