inculca
inculca
inculcā
inculca
Borrowed from French inculquer, from Latin inculcare.
a inculca (third-person singular present inculcă, past participle inculcat) 1st conjugation
infinitive | a inculca | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | inculcând | ||||||
past participle | inculcat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | inculc | inculci | inculcă | inculcăm | inculcați | inculcă | |
imperfect | inculcam | inculcai | inculca | inculcam | inculcați | inculcau | |
simple perfect | inculcai | inculcași | inculcă | inculcarăm | inculcarăți | inculcară | |
pluperfect | inculcasem | inculcaseși | inculcase | inculcaserăm | inculcaserăți | inculcaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să inculc | să inculci | să inculce | să inculcăm | să inculcați | să inculce | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | inculcă | inculcați | |||||
negative | nu inculca | nu inculcați |
inculca