Borrowed from French indisposer.
a indispune (third-person singular present indispune, past participle indispus) 3rd conj.
infinitive | a indispune | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | indispunând | ||||||
past participle | indispus | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | indispun | indispui | indispune | indispunem | indispuneți | indispun | |
imperfect | indispuneam | indispuneai | indispunea | indispuneam | indispuneați | indispuneau | |
simple perfect | indispusei | indispuseși | indispuse | indispuserăm | indispuserăți | indispuseră | |
pluperfect | indispusesem | indispuseseși | indispusese | indispuseserăm | indispuseserăți | indispuseseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să indispun | să indispui | să indispună | să indispunem | să indispuneți | să indispună | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | indispune | indispuneți | |||||
negative | nu indispune | nu indispuneți |