infama
Borrowed from English infamous, French infâme, German infam, Italian infame, Spanish infame, all ultimately from Latin īnfāmis.
infama
infama
īnfāmā
Borrowed from Latin infamare or Italian infamare.
a infama (third-person singular present infamează, past participle infamat) 1st conj.
infinitive | a infama | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | infamând | ||||||
past participle | infamat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | infamez | infamezi | infamează | infamăm | infamați | infamează | |
imperfect | infamam | infamai | infama | infamam | infamați | infamau | |
simple perfect | infamai | infamași | infamă | infamarăm | infamarăți | infamară | |
pluperfect | infamasem | infamaseși | infamase | infamaserăm | infamaserăți | infamaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să infamez | să infamezi | să infameze | să infamăm | să infamați | să infameze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | infamează | infamați | |||||
negative | nu infama | nu infamați |
infama