infatua
īnfatuā
Borrowed from French infatuer.
a infatua (third-person singular present infatuează, past participle infatuat) 1st conj.
infinitive | a infatua | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | infatuând | ||||||
past participle | infatuat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | infatuez | infatuezi | infatuează | infatuăm | infatuați | infatuează | |
imperfect | infatuam | infatuai | infatua | infatuam | infatuați | infatuau | |
simple perfect | infatuai | infatuași | infatuă | infatuarăm | infatuarăți | infatuară | |
pluperfect | infatuasem | infatuaseși | infatuase | infatuaserăm | infatuaserăți | infatuaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să infatuez | să infatuezi | să infatueze | să infatuăm | să infatuați | să infatueze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | infatuează | infatuați | |||||
negative | nu infatua | nu infatuați |