īnfatuat
Borrowed from Italian infatuato.
infatuat m or n (feminine singular infatuată, masculine plural infatuați, feminine and neuter plural infatuate)
singular | plural | |||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
nominative- accusative |
indefinite | infatuat | infatuată | infatuați | infatuate | |||
definite | infatuatul | infatuata | infatuații | infatuatele | ||||
genitive- dative |
indefinite | infatuat | infatuate | infatuați | infatuate | |||
definite | infatuatului | infatuatei | infatuaților | infatuatelor |