inflama
inflama
Borrowed from Latin inflammare or French enflammer.
a inflama (third-person singular present inflamează, past participle inflamat) 1st conj.
infinitive | a inflama | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | inflamând | ||||||
past participle | inflamat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | inflamez | inflamezi | inflamează | inflamăm | inflamați | inflamează | |
imperfect | inflamam | inflamai | inflama | inflamam | inflamați | inflamau | |
simple perfect | inflamai | inflamași | inflamă | inflamarăm | inflamarăți | inflamară | |
pluperfect | inflamasem | inflamaseși | inflamase | inflamaserăm | inflamaserăți | inflamaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să inflamez | să inflamezi | să inflameze | să inflamăm | să inflamați | să inflameze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | inflamează | inflamați | |||||
negative | nu inflama | nu inflamați |
inflama