ingurgita
ingurgita
ingurgitā
Borrowed from French ingurgiter.
a ingurgita (third-person singular present ingurgitează, past participle ingurgitat) 1st conj.
infinitive | a ingurgita | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | ingurgitând | ||||||
past participle | ingurgitat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | ingurgitez | ingurgitezi | ingurgitează | ingurgităm | ingurgitați | ingurgitează | |
imperfect | ingurgitam | ingurgitai | ingurgita | ingurgitam | ingurgitați | ingurgitau | |
simple perfect | ingurgitai | ingurgitași | ingurgită | ingurgitarăm | ingurgitarăți | ingurgitară | |
pluperfect | ingurgitasem | ingurgitaseși | ingurgitase | ingurgitaserăm | ingurgitaserăți | ingurgitaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să ingurgitez | să ingurgitezi | să ingurgiteze | să ingurgităm | să ingurgitați | să ingurgiteze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | ingurgitează | ingurgitați | |||||
negative | nu ingurgita | nu ingurgitați |
ingurgita