Borrowed from French initier, from Latin initiare.
a iniția (third-person singular present inițiează, past participle inițiat) 1st conjugation
infinitive | a iniția | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | inițiind | ||||||
past participle | inițiat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | inițiez | inițiezi | inițiază | inițiem | inițiați | inițiază | |
imperfect | inițiam | inițiai | iniția | inițiam | inițiați | inițiau | |
simple perfect | inițiai | inițiași | iniție | inițiarăm | inițiarăți | inițiară | |
pluperfect | inițiasem | inițiaseși | inițiase | inițiaserăm | inițiaserăți | inițiaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să inițiez | să inițiezi | să inițieze | să inițiem | să inițiați | să inițieze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | inițiază | inițiați | |||||
negative | nu iniția | nu inițiați |