inocula
inocula
inocula
inocula
inoculā
Borrowed from French inoculer.
a inocula (third-person singular present inoculează, past participle inoculat) 1st conj.
infinitive | a inocula | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | inoculând | ||||||
past participle | inoculat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | inoculez | inoculezi | inoculează | inoculăm | inoculați | inoculează | |
imperfect | inoculam | inoculai | inocula | inoculam | inoculați | inoculau | |
simple perfect | inoculai | inoculași | inoculă | inocularăm | inocularăți | inoculară | |
pluperfect | inoculasem | inoculaseși | inoculase | inoculaserăm | inoculaserăți | inoculaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să inoculez | să inoculezi | să inoculeze | să inoculăm | să inoculați | să inoculeze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | inoculează | inoculați | |||||
negative | nu inocula | nu inoculați |
inocula