insemina
Borrowed from French inséminer.
a insemina (third-person singular present inseminează, past participle inseminat) 1st conjugation
infinitive | a insemina | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | inseminând | ||||||
past participle | inseminat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | inseminez | inseminezi | inseminează | inseminăm | inseminați | inseminează | |
imperfect | inseminam | inseminai | insemina | inseminam | inseminați | inseminau | |
simple perfect | inseminai | inseminași | insemină | inseminarăm | inseminarăți | inseminară | |
pluperfect | inseminasem | inseminaseși | inseminase | inseminaserăm | inseminaserăți | inseminaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să inseminez | să inseminezi | să insemineze | să inseminăm | să inseminați | să insemineze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | inseminează | inseminați | |||||
negative | nu insemina | nu inseminați |
insemina