instaura
instaura
instaura
īnstaurā
instaura
Borrowed from French instaurer, from Latin instaurare.
a instaura (third-person singular present instaurează, past participle instaurat) 1st conj.
infinitive | a instaura | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | instaurând | ||||||
past participle | instaurat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | instaurez | instaurezi | instaurează | instaurăm | instaurați | instaurează | |
imperfect | instauram | instaurai | instaura | instauram | instaurați | instaurau | |
simple perfect | instaurai | instaurași | instaură | instaurarăm | instaurarăți | instaurară | |
pluperfect | instaurasem | instauraseși | instaurase | instauraserăm | instauraserăți | instauraseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să instaurez | să instaurezi | să instaureze | să instaurăm | să instaurați | să instaureze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | instaurează | instaurați | |||||
negative | nu instaura | nu instaurați |
instaura