instila
Borrowed from French instiller, from Latin instillare.
a instila (third-person singular present instilează, past participle instilat) 1st conj.
infinitive | a instila | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | instilând | ||||||
past participle | instilat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | instilez | instilezi | instilează | instilăm | instilați | instilează | |
imperfect | instilam | instilai | instila | instilam | instilați | instilau | |
simple perfect | instilai | instilași | instilă | instilarăm | instilarăți | instilară | |
pluperfect | instilasem | instilaseși | instilase | instilaserăm | instilaserăți | instilaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să instilez | să instilezi | să instileze | să instilăm | să instilați | să instileze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | instilează | instilați | |||||
negative | nu instila | nu instilați |
instila