īnstituī
institui
Borrowed from French instituer, from Latin instituere.
a institui (third-person singular present instituie, past participle instituit) 4th conj.
infinitive | a institui | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | instituind | ||||||
past participle | instituit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | institui | institui | instituie | instituim | instituiți | instituie | |
imperfect | instituiam | instituiai | instituia | instituiam | instituiați | instituiau | |
simple perfect | instituii | instituiși | institui | instituirăm | instituirăți | instituiră | |
pluperfect | instituisem | instituiseși | instituise | instituiserăm | instituiserăți | instituiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să institui | să institui | să instituie | să instituim | să instituiți | să instituie | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | instituie | instituiți | |||||
negative | nu institui | nu instituiți |