Borrowed from French intentionner.
a intenționa (third-person singular present intenționează, past participle intenționat) 1st conj.
infinitive | a intenționa | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | intenționând | ||||||
past participle | intenționat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | intenționez | intenționezi | intenționează | intenționăm | intenționați | intenționează | |
imperfect | intenționam | intenționai | intenționa | intenționam | intenționați | intenționau | |
simple perfect | intenționai | intenționași | intenționă | intenționarăm | intenționarăți | intenționară | |
pluperfect | intenționasem | intenționaseși | intenționase | intenționaserăm | intenționaserăți | intenționaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să intenționez | să intenționezi | să intenționeze | să intenționăm | să intenționați | să intenționeze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | intenționează | intenționați | |||||
negative | nu intenționa | nu intenționați |