intercala
intercala
intercala
intercalā
intercala
Borrowed from French intercaler, from Latin intercalare.
a intercala (third-person singular present intercalează, past participle intercalat) 1st conjugation
infinitive | a intercala | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | intercalând | ||||||
past participle | intercalat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | intercalez | intercalezi | intercalează | intercalăm | intercalați | intercalează | |
imperfect | intercalam | intercalai | intercala | intercalam | intercalați | intercalau | |
simple perfect | intercalai | intercalași | intercală | intercalarăm | intercalarăți | intercalară | |
pluperfect | intercalasem | intercalaseși | intercalase | intercalaserăm | intercalaserăți | intercalaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să intercalez | să intercalezi | să intercaleze | să intercalăm | să intercalați | să intercaleze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | intercalează | intercalați | |||||
negative | nu intercala | nu intercalați |
intercala