Borrowed from French interroger, Latin interrogare. Doublet of the inherited întreba.
a interoga (third-person singular present interoghează, past participle interogat) 1st conj.
infinitive | a interoga | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | interogând | ||||||
past participle | interogat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | interoghez | interoghezi | interoghează | interogăm | interogați | interoghează | |
imperfect | interogam | interogai | interoga | interogam | interogați | interogau | |
simple perfect | interogai | interogași | interogă | interogarăm | interogarăți | interogară | |
pluperfect | interogasem | interogaseși | interogase | interogaserăm | interogaserăți | interogaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să interoghez | să interoghezi | să interogheze | să interogăm | să interogați | să interogheze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | interoghează | interogați | |||||
negative | nu interoga | nu interogați |