interpela
interpela
Borrowed from French interpeller, from Latin interpellare.
a interpela (third-person singular present interpelează, past participle interpelat) 1st conj.
infinitive | a interpela | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | interpelând | ||||||
past participle | interpelat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | interpelez | interpelezi | interpelează | interpelăm | interpelați | interpelează | |
imperfect | interpelam | interpelai | interpela | interpelam | interpelați | interpelau | |
simple perfect | interpelai | interpelași | interpelă | interpelarăm | interpelarăți | interpelară | |
pluperfect | interpelasem | interpelaseși | interpelase | interpelaserăm | interpelaserăți | interpelaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să interpelez | să interpelezi | să interpeleze | să interpelăm | să interpelați | să interpeleze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | interpelează | interpelați | |||||
negative | nu interpela | nu interpelați |
interpela