a interpune (third-person singular present interpune, past participle interpus) 3rd conj.
infinitive | a interpune | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | interpunând | ||||||
past participle | interpus | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | interpun | interpui | interpune | interpunem | interpuneți | interpun | |
imperfect | interpuneam | interpuneai | interpunea | interpuneam | interpuneați | interpuneau | |
simple perfect | interpusei | interpuseși | interpuse | interpuserăm | interpuserăți | interpuseră | |
pluperfect | interpusesem | interpuseseși | interpusese | interpuseserăm | interpuseserăți | interpuseseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să interpun | să interpui | să interpună | să interpunem | să interpuneți | să interpună | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | interpune | interpuneți | |||||
negative | nu interpune | nu interpuneți |