interveni
intervēnī
Borrowed from French intervenir, Latin intervenīre, present active infinitive of interveniō (“intervene”).
a interveni (third-person singular present intervine, past participle intervenit) 4th conj.
infinitive | a interveni | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | intervenind | ||||||
past participle | intervenit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | intervin | intervii | intervine | intervenim | interveniți | intervin | |
imperfect | interveneam | interveneai | intervenea | interveneam | interveneați | interveneau | |
simple perfect | intervenii | interveniși | interveni | intervenirăm | intervenirăți | interveniră | |
pluperfect | intervenisem | interveniseși | intervenise | interveniserăm | interveniserăți | interveniseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să intervin | să intervii | să intervină | să intervenim | să interveniți | să intervină | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | intervino | interveniți | |||||
negative | nu interveni | nu interveniți |