interverti (feminine intervertie, masculine plural intervertis, feminine plural interverties)
intervertī
Borrowed from French intervertir, from Latin intervertere.
a interverti (third-person singular present intervetește, past participle intervertit) 4th conjugation
infinitive | a interverti | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | intervertind | ||||||
past participle | intervertit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | intervertesc | intervertești | intervertește | intervertim | intervertiți | intervertesc | |
imperfect | interverteam | interverteai | intervertea | interverteam | interverteați | interverteau | |
simple perfect | intervertii | intervertiși | interverti | intervertirăm | intervertirăți | intervertiră | |
pluperfect | intervertisem | intervertiseși | intervertise | intervertiserăm | intervertiserăți | intervertiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să intervertesc | să intervertești | să intervertească | să intervertim | să intervertiți | să intervertească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | intervertește | intervertiți | |||||
negative | nu interverti | nu intervertiți |