intimida
intimida
intimida
intimida
Borrowed from French intimider.
a intimida (third-person singular present intimidează, past participle intimidat) 1st conj.
infinitive | a intimida | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | intimidând | ||||||
past participle | intimidat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | intimidez | intimidezi | intimidează | intimidăm | intimidați | intimidează | |
imperfect | intimidam | intimidai | intimida | intimidam | intimidați | intimidau | |
simple perfect | intimidai | intimidași | intimidă | intimidarăm | intimidarăți | intimidară | |
pluperfect | intimidasem | intimidaseși | intimidase | intimidaserăm | intimidaserăți | intimidaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să intimidez | să intimidezi | să intimideze | să intimidăm | să intimidați | să intimideze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | intimidează | intimidați | |||||
negative | nu intimida | nu intimidați |
intimida