intitula
intitula
intitula
Borrowed from French intituler, from Latin intitulare.
a intitula (third-person singular present intitulează, past participle intitulat) 1st conjugation
infinitive | a intitula | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | intitulând | ||||||
past participle | intitulat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | intitulez | intitulezi | intitulează | intitulăm | intitulați | intitulează | |
imperfect | intitulam | intitulai | intitula | intitulam | intitulați | intitulau | |
simple perfect | intitulai | intitulași | intitulă | intitularăm | intitularăți | intitulară | |
pluperfect | intitulasem | intitulaseși | intitulase | intitulaserăm | intitulaserăți | intitulaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să intitulez | să intitulezi | să intituleze | să intitulăm | să intitulați | să intituleze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | intitulează | intitulați | |||||
negative | nu intitula | nu intitulați |
intitula