intrōspecta
intrōspectā
Borrowed from French introspecter.
a introspecta (third-person singular present introspectează, past participle introspectat) 1st conj.
infinitive | a introspecta | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | introspectând | ||||||
past participle | introspectat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | introspectez | introspectezi | introspectează | introspectăm | introspectați | introspectează | |
imperfect | introspectam | introspectai | introspecta | introspectam | introspectați | introspectau | |
simple perfect | introspectai | introspectași | introspectă | introspectarăm | introspectarăți | introspectară | |
pluperfect | introspectasem | introspectaseși | introspectase | introspectaserăm | introspectaserăți | introspectaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să introspectez | să introspectezi | să introspecteze | să introspectăm | să introspectați | să introspecteze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | introspectează | introspectați | |||||
negative | nu introspecta | nu introspectați |