invagina
invagina
invagina
Borrowed from French invaginer.
a invagina (third-person singular present invaginează, past participle invaginat) 1st conjugation
infinitive | a invagina | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | invaginând | ||||||
past participle | invaginat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | invagin | invagini | invagină | invaginăm | invaginați | invagină | |
imperfect | invaginam | invaginai | invagina | invaginam | invaginați | invaginau | |
simple perfect | invaginai | invaginași | invagină | invaginarăm | invaginarăți | invaginară | |
pluperfect | invaginasem | invaginaseși | invaginase | invaginaserăm | invaginaserăți | invaginaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să invagin | să invagini | să invagine | să invaginăm | să invaginați | să invagine | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | invagină | invaginați | |||||
negative | nu invagina | nu invaginați |
invagina