invita
invita
Audio: | (file) |
invita
invita
invīta
invītā
Borrowed from French inviter, from Latin invītāre. Replaced the now obsolete or archaic inherited învita.
a invita (third-person singular present invită, past participle invitat) 1st conj.
infinitive | a invita | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | invitând | ||||||
past participle | invitat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | invit | inviți | invită | invităm | invitați | invită | |
imperfect | invitam | invitai | invita | invitam | invitați | invitau | |
simple perfect | invitai | invitași | invită | invitarăm | invitarăți | invitară | |
pluperfect | invitasem | invitaseși | invitase | invitaserăm | invitaserăți | invitaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să invit | să inviți | să invite | să invităm | să invitați | să invite | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | invită | invitați | |||||
negative | nu invita | nu invitați |
invita f
invita