ioniza
ioniza
Borrowed from French ioniser. By surface analysis, ion + -iza.
a ioniza (third-person singular present ionizează, past participle ionizat) 1st conjugation
infinitive | a ioniza | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | ionizând | ||||||
past participle | ionizat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | ionizez | ionizezi | ionizează | ionizăm | ionizați | ionizează | |
imperfect | ionizam | ionizai | ioniza | ionizam | ionizați | ionizau | |
simple perfect | ionizai | ionizași | ioniză | ionizarăm | ionizarăți | ionizară | |
pluperfect | ionizasem | ionizaseși | ionizase | ionizaserăm | ionizaserăți | ionizaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să ionizez | să ionizezi | să ionizeze | să ionizăm | să ionizați | să ionizeze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | ionizează | ionizați | |||||
negative | nu ioniza | nu ionizați |
ioniza