Borrowed from French irriguer.
a iriga (third-person singular present irigheazã, past participle irigat) 1st conj.
infinitive | a iriga | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | irigând | ||||||
past participle | irigat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | irighez | irighezi | irighează | irigăm | irigați | irighează | |
imperfect | irigam | irigai | iriga | irigam | irigați | irigau | |
simple perfect | irigai | irigași | irigă | irigarăm | irigarăți | irigară | |
pluperfect | irigasem | irigaseși | irigase | irigaserăm | irigaserăți | irigaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să irighez | să irighezi | să irigheze | să irigăm | să irigați | să irigheze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | irighează | irigați | |||||
negative | nu iriga | nu irigați |