Borrowed from French ironisateur.
ironizator m or n (feminine singular ironizatoare, masculine plural ironizatori, feminine and neuter plural ironizatoare)
singular | plural | |||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
nominative/ accusative |
indefinite | ironizator | ironizatoare | ironizatori | ironizatoare | |||
definite | ironizatorul | ironizatoarea | ironizatorii | ironizatoarele | ||||
genitive/ dative |
indefinite | ironizator | ironizatoare | ironizatori | ironizatoare | |||
definite | ironizatorului | ironizatoarei | ironizatorilor | ironizatoarelor |
ironizator
ironizator m (plural ironizatori, feminine equivalent ironizatoare)
singular | plural | ||||
---|---|---|---|---|---|
indefinite | definite | indefinite | definite | ||
nominative-accusative | ironizator | ironizatorul | ironizatori | ironizatorii | |
genitive-dative | ironizator | ironizatorului | ironizatori | ironizatorilor | |
vocative | ironizatorule | ironizatorilor |