Borrowed from Old Church Slavonic искалꙗти (iskaljati). Compare *jьskaljati, *jьskalъ, *jьskati.
a iscăli (third-person singular present iscălește, past participle iscălit) 4th conj.
infinitive | a iscăli | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | iscălind | ||||||
past participle | iscălit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | iscălesc | iscălești | iscălește | iscălim | iscăliți | iscălesc | |
imperfect | iscăleam | iscăleai | iscălea | iscăleam | iscăleați | iscăleau | |
simple perfect | iscălii | iscăliși | iscăli | iscălirăm | iscălirăți | iscăliră | |
pluperfect | iscălisem | iscăliseși | iscălise | iscăliserăm | iscăliserăți | iscăliseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să iscălesc | să iscălești | să iscălească | să iscălim | să iscăliți | să iscălească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | iscălește | iscăliți | |||||
negative | nu iscăli | nu iscăliți |