istori
From istorie.
a istori (third-person singular present istorie, past participle istorit) 4th conjugation
infinitive | a istori | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | istorind | ||||||
past participle | istorit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | istor | istori | istore | istorim | istoriți | istor | |
imperfect | istoream | istoreai | istorea | istoream | istoreați | istoreau | |
simple perfect | istorii | istoriși | istori | istorirăm | istorirăți | istoriră | |
pluperfect | istorisem | istoriseși | istorise | istoriserăm | istoriserăți | istoriseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să istor | să istori | să istoră | să istorim | să istoriți | să istoră | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | istore | istoriți | |||||
negative | nu istori | nu istoriți |